Escapadă în paracosmul meu

Versuri răzlețe puse pe hârtie la ceas târziu

Poezii dintr-un univers întors la 360°
↣Toate drepturile rezervate!
↣Creații proprii
↠Persephone

A fost odată...

Iarnă în suflet

Simbolism

Un pustiu de iarnă și de vânt
acoperă patetice ispite ale amintirilor ce erau odată "eu".
Cuprinse acum într-o pânză de păianjen,
atârnă greoi de o nesfârșită întoarcere
a buclei timpului brunet.
Un pustiu de iarnă și de vânt
acoperă acum o sfârtecare nemaivăzută,
iar tu, dansând pe ritmuri bacoviene,
descoperi încet firele argintii ale sufletului înghețat.
Și tot același pustiu de iarnă și de vânt
așterne o pătură peste trupurile noastre...

13 decembrie 2020

𝐆𝐫𝐚𝐢𝐮𝐥 𝐯𝐞𝐫𝐬𝐮𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫
Această poezie cuprinde toate încordările sufletului dintr-o iarnă zbuciumată. Se axează pe simbolism, evidențiind sentimentele eului liric.
~𝑷𝒆𝒓𝒔𝒆𝒑𝒉𝒐𝒏𝒆
Sursa imaginii: Pinterest

Mireasa din lac

Efemer e locu'
și timpu-acesta-n care zac...
biet privitor senil, rătăcitor,
pătrund sfios în noul meu frac
ușor stăruitor...

Zărindu-te fugind firav,
simt spaima cum mă strânge
și-o notă care plânge grav
vrea patima s-alunge
.................................................................
pe mal de lac înnegurat
ți-așterne voalul tău,
și rochia să-ți zburde larg
să se cufunde-n hău;
Iar pletele de raze-ți curg,
cosițele de aur...
un dans oferă-mi în amurg
preascumpule tezaur.

Mă lasă de te prind în film,
mă lasă de te rog
o clipă să mai stai, puțin,
o clipă doar, te rog...
...............................................................
Răsari mireasă din abis,
înalță-te la stele
desprinde-te acum din vis
și du-te după iele.

18 decembrie 2020
𝘛𝘩𝘦 𝘺𝘰𝘶𝘯𝘨 𝘮𝘢𝘳𝘵𝘺𝘳 - 𝘗𝘢𝘶𝘭 𝘋𝘦𝘭𝘢𝘳𝘰𝘤𝘩𝘦

𝐆𝐫𝐚𝐢𝐮𝐥 𝐯𝐞𝐫𝐬𝐮𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫
Acest poem a fost scris în urma unui vis avut legat de o persoană foarte dragă mie. 𝘔𝘪𝘳𝘦𝘢𝘴𝘢 𝘥𝘪𝘯 𝘭𝘢𝘤 întruchipează o iubire cu final tragic, având ca temă principală fabulosul.
~𝑷𝒆𝒓𝒔𝒆𝒑𝒉𝒐𝒏𝒆

De suflet

De dor...de neajuns...
De necuprins ești tu,
De tot ce ești, de tot ce-am fost,
De toate câte n-au un rost...
De vremuri vechi, de vremuri noi
De urlet și de tărăboi
De amărui și dulce trist...
De vie și de mort aprins,
De lagăr și de anticrist,
De neatins, de nesurprins...
De veghe, cum stăteai l-apus,
De umbre, de cuvânt nespus
De acrul cerului închis,
De neajuns...de neatins...
De lumea asta făr' habar
De jocuri pline de extaz
De cârduri albe, de necaz,
De nori aflați în depărtări
De nu știu câte comportări
De-o încăpere fără vis
De sufletu' pierdut, avid,
De viața care cată-un rost
De vraja ta, fără miros,
De zilele ce vor urma
De ura și dragostea mea...
De chipul blând și ochii mici,
De tot ce mai găsești aici
De tot ce ai găsit acolo,
De tot ce vei găsi dincolo;
Și toate care au ajuns
De neatins și de nespus
Și tot ce-a fost și ce-a urmat
De tot ce nu s-a mai schimbat.

28 decembrie 2020

𝐆𝐫𝐚𝐢𝐮𝐥 𝐯𝐞𝐫𝐬𝐮𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫
Versurile în cauză reprezintă toate lucrurile pe care le păstrez în suflet, sumedenia cuvintelor nespuse; un manifest al sufletului.
~𝑷𝒆𝒓𝒔𝒆𝒑𝒉𝒐𝒏𝒆
Sursa imaginii: Pinterest

Cărare spre cer

Cărare spre cer - porțiuni de nori sângerii atârnă greoi de atmosfera ta.
Se lasă seară-ncetișor peste trăirile mele,
iar tu, ceas al morții, cum țeși iluzii de mătase asupra sufletelor străvezii.
Cărare spre cer - mă pierd în visul tău.
Discrepanțele tale mă întretaie adânc în jurul coastelor;
................................................................
Fragmente osoase poposesc rătăcitor peste petele sângerii de pe cer
întinde-ți, deci, mâna către peisajul nimicitor
și-agață de stâncă un secer.
.................................................................
Când ochii de cafea învie sentimentul de "acasă", atunci vei afla:
Începutul sfârșitului, căci altfel nu ar fi posibil - odată ce ai început, sfârșitul te urmează în amurg, iar în definitiv,
ce e amurgul fără de răsărit?
Sfârșitul începutului - un nou ceas, o nouă vreme, un răstimp...
.................................................................
E cald acum.
aburii se formează încetișor,
iar visele se-mplinesc doar în somn.
Momentul antagonist a fost, este, și va fi
esența acestei fapte - o reflexie a uitării
ce scânteiază lacrimi de sânge și sârguință,
pare că te-ai transformat în neființă?
dar voi răspunde totuși chemării,
căci port penița cea de aur,
la pieptu-mi alb - o strâng...
...............................................................
Acum, doar scăpărăturile de lumină și dansul de fier ne mai ascultă șoaptele
în noaptea care ne-a decis viitorul
voi aștepta să-ți văd faptele,
și-am să ascult Creatorul...

6 ianuarie 2021

𝐆𝐫𝐚𝐢𝐮𝐥 𝐯𝐞𝐫𝐬𝐮𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫
O confesiune sumbră a faptelor substanțiale din luna decembrie. O invocare a viitorului în speranța uitării trecutului.
~𝑷𝒆𝒓𝒔𝒆𝒑𝒉𝒐𝒏𝒆
Sursa imaginii: Pinterest

L'amour détruit

Amor în timpi morți...
Nelegiuiri sălbatice renasc
din pasiuni otrăvitoare
și atingeri de catifea
se-mpleticesc cu moartea
clipelor ce-au despărțit
amorul nostru amorțit;
și spațiul dintre noi
devine strâmt și mic
rezumându-se, însă,
la spațiul cosmic,
la întuneric - la nimic...
Iar oricât aș încerca
să mă leg de mintea ta
muribundă
și complet dezvelită
de certitudini ce scufundă
amorul nostru putrezit,
spațiul dintre noi
se va agrava,
atingând proporții demențiale...
degustând moartea...

☙𝐓𝐫𝐚𝐝𝐮𝐜𝐭𝐢𝐨𝐧❧

L'amour dans les temps morts...
Les iniquités sauvages renaissent
de la passions venimeuses
et les touches de velours
s'entremêlent avec la mort
de les moments qui ont séparé
notre amour engourdi;
Et l'espace entre nous
ça devient serré et petit
résumant, cependant,
vers l'espace extra-atmosphérique,
dans le noir - pour rien...
Et peu importe à quel point j'essaye
pour me connecter avec ton esprit
mourant
et complètement révélé
de certitudes qui coulent
notre amour pourri,
l'espace entre nous
va empirer,
atteignant des proportions insensées...
goûter la mort...

4 aprilie 2021

𝐆𝐫𝐚𝐢𝐮𝐥 𝐯𝐞𝐫𝐬𝐮𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫
Într-adevăr, spațiul dintre noi devine strâmt și mic, dar într-un alt loc, unde amorul nostru amorțit renaște încă o dată în mici crâmpeie de speranță...
𝘔𝘪𝘯𝘤𝘪𝘶𝘯𝘪...
Odată ce penița-mi va atins bucata șifonată de hârtie, amorul nostru era demult ucis, febril, fără de vreo șansă de scăpare...putrezit...

~𝑷𝒆𝒓𝒔𝒆𝒑𝒉𝒐𝒏𝒆
Sursa imaginii: Pinterest

Din spatele ramei de ochelari

Privirile...
sunt genul de lucruri ce ți se-ntipăresc în minte;
sunt multitudinea de trăiri și suprimări,
bucurii și încercări, care,
adunate laolaltă,
alcătuiesc misterul universului ce se află dincolo de retina interlocutorului;
dar...
retina este, mai întâi de toate,
protejată de lentila mult prea riguroasă
a ochelarilor tăi...
iar eu rămân cu ochii-n soare
sperând totuși, că într-o bună zi,
voi regăsi acea privire
și felul ei excentric de a-mi ataca
toate profunzimile...

Până atunci,
nu pot decât să sper
că ochelarii tăi vor proteja privirea
de răutățile lumești...

6 aprilie 2021

𝐆𝐫𝐚𝐢𝐮𝐥 𝐯𝐞𝐫𝐬𝐮𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫
O confesiune care nu a mai fost adresată, în cele din urmă...
Gânduri despre o prietenie, sau mai bine spus, gânduri către un prieten din trecut.
~𝑷𝒆𝒓𝒔𝒆𝒑𝒉𝒐𝒏𝒆
Sursa imaginii: Pinterest

Este...

Frigul ceasului târziu

Metamorfoza

Metamorfoza.
Mărunțișurile care te irită acum și te obosesc
s-au oglindit de mult în promisiunile tale
rostite către o stea căzătoare.
Trei, și numai trei erau, dorințele arzătoare
în noaptea-n care dezmățul se agrava, ai privit luna - și așa ai știut:
Sufletul drag, neconceput,
- rod al privirilor cafenii -
cum aștepta el și mica urmă de afecțiune pe care ai fi putut să o arăți.
Se trage cortina.
Acum pe scena cuvintelor nespuse își mai face loc un singur amănunt:
viitorul.
Cu vremuri reci și-atingeri moi, promițător,
se va naște din cenușă și-ți va pătrunde în viață, dacă-l poftești cum se cuvine,
și-i lași loc să-ți răvașească toate aspectele tinereții, toate muncile sorții și tot ce-ai crezut că e în zadar,
se va transforma în cea mai frumoasă clipă ce are să-ți fie proza...
Metamorfoza.

7 ianuarie 2021

𝐆𝐫𝐚𝐢𝐮𝐥 𝐯𝐞𝐫𝐬𝐮𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫
Inspirate după celebrul citat a lui Kafka, versurile date fac trimitere la metamorfozarea timpului.
~𝑷𝒆𝒓𝒔𝒆𝒑𝒉𝒐𝒏𝒆
Sursa imaginii: Pinterest

Pe furiș

Crizanteme pe furiș
albe, inocente, suflă
peste vița asta toată
se bosumflă.

Ascuțit, înfipt la grai,
parcă-ar vrea să se ridice
și să fugă din Serai,
dar l-a prins un guturai.

Crizanteme pe furiș,
Iată cum te-ai pricopsit
cu povestea asta toată
ce se-nvârte roată, roată.

Aprigă și scânteioasă
noaptea mândră se revarsă,
peste vița ce-a rămas
uite, face-un mic popas.

Crizanteme pe furiș,
aplecate și-mbâcsite,
zac acum pe un pietriș
singure și folosite.

Alb prăfos și ruinat,
prăpădit și chiar uitat,
pleacă dincolo de vie
ca să-mi vină numai mie.

Crizanteme pe furiș
iacă-n vie și muriși.

14 ianuarie 2021

𝐆𝐫𝐚𝐢𝐮𝐥 𝐯𝐞𝐫𝐬𝐮𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫
Acest poem a fost conceput pentru cineva drag. Versurile citate prezintă "vița" crizantemelor, flori pline de simbolism.
~𝑷𝒆𝒓𝒔𝒆𝒑𝒉𝒐𝒏𝒆
Sursa imaginii: Pinterest

Ad astra et celis

Mă lași, oare, să-mi sprijin gândurile
încă o dată de palma ta caldă?
Sau, de-i voi, am să-ți dăruiesc mângâierea cea din urmă - poate vreo fărâmă de memorie rătăcită prin șuve de brunet buclat,
ori fel și fel de ambiții dezorientate prin intelectul zbuciumat...
Să-ți fiu pază într-un univers
gol de suflet - plin de dor - gol de
vifor de simțiri
și lipsit de sihastre sărutări,
părăsite-n aprige manifestări;
Iar când se va închide fontanela cerului 'nstelat,
simpatia mea va fi capitulat.
De concluzat...păi ce să vezi?
Altă cometă ce s-a lovit profund
de atmosfera ta usturătoare - i-ai dăruit moartea;
brusc, sfâșietor,
ți s-a răcit palma...

22 ianuarie 2021

𝐆𝐫𝐚𝐢𝐮𝐥 𝐯𝐞𝐫𝐬𝐮𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫
Combinând elemente de astronomie, biologie și relevând sentimente profunde, această poezie reprezintă esența sufletului.
~𝑷𝒆𝒓𝒔𝒆𝒑𝒉𝒐𝒏𝒆
Sursa imaginii: Pinterest

Mărturia unor zori de zi

Amurgul tinereții mele, ce strajă-mi stă
asupra mugurilor de conștiință
și răsfirând nostalgice impresii
privește liniștit cum mă schimonosesc în neființă...
Din falnice obsesii zdrențăroase
mă adâncesc complet în zorii zilei,
în așternuturi chinuite de năzuințe păcătoase,
ce-adăpostesc lacrimi pure precum crinii.
Pe cioate rămuroase zac,
se răstignesc din șubrezi morale ale firii
câteva virtuți uitate pe-un fleac,
licăresc vagi afecții ale pribegirii.
Lumină palidă pe chipul tău - întinde-ți aripile din mizerul vis
și din noaptea rece să ieși neînvins;
să oglindești toate acele fapte ale neființei tale și comportamentul lor roșu-aprins...

25 ianuarie 2021

𝐆𝐫𝐚𝐢𝐮𝐥 𝐯𝐞𝐫𝐬𝐮𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫
La ceas târziu din noapte, revărs câte-un cuvânt sau două, pe bucata șifonată de hârtie, sperând că voi găsi odihna sufletului...
~𝑷𝒆𝒓𝒔𝒆𝒑𝒉𝒐𝒏𝒆
Sursa imaginii: Pinterest

Conviețuire

Conviețuire.
Cât de ilogic și-mbibat în morfină
e-un simțământ și un suspans,
în viața plină de râs, lacrimi,
și-n cele din urmă, parafină,
se-oglindesc visuri, motive și necaz.

Te convoc din veștezi ceruri,
de prin cotloane și criterii
lipsite de miedul stării,
încinse-n brațele uitării,
te chem din crude isterii...

Și-n toate-aceste accidente,
te-oi regăsi cum te-am aflat
căci, nelipsit de incidente,
te-ai risipit într- un păcat.

Și suflete-n dualitate,
încetișor s-au risipit
și stropii de senzualitate,
pe mine m-au lăsat uimit...

30 ianuarie 2021

𝐆𝐫𝐚𝐢𝐮𝐥 𝐯𝐞𝐫𝐬𝐮𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫
Versuri despre trecerea ireversibilă a timpului ce captează sentimentele de iubire dintre două suflete pereche.
~𝑷𝒆𝒓𝒔𝒆𝒑𝒉𝒐𝒏𝒆
Sursa imaginii: Pinterest

Viziune pentru I.

Din universul în care te-am văzut crescând,
am înțeles că plecarea ta, mult prea timpurie,
nu va umple niciodată gaura neagră lăsată în sufletul meu....

Din universul instabil ce și-a făcut
loc în mintea mea,
am încercat să te găsesc;
nu mai erai...acum ești doar un colb...

O continuă mișcare a insomniei
din universul meu, îmi deschide ochii asupra adevărurilor ce le credeam incerte - un iulie coleric mi te-a răpit
în ziua lui douăzeci și doi,
iar pe douăzeci și trei,
ploaia de stele cădea șuvoi;

Din universul rece, absurd și vehement
pășești spre altă lume,
te stingi în universul meu
cât timp te strig pe nume...

4 februarie 2021

𝐆𝐫𝐚𝐢𝐮𝐥 𝐯𝐞𝐫𝐬𝐮𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫
Dedic acest poem făcliei mele protectoare, ce luminează alt univers acum.
~𝑷𝒆𝒓𝒔𝒆𝒑𝒉𝒐𝒏𝒆
Sursa imaginii: Pinterest

Azur

De prin cioburi de pahare sparte de țignale azurii,
încă-ți pot zări privirea
feței tale străvezii...
Și-o lacrimă ce-ți cade lin,
pe prețiosul tău obraz,
dau să o șterg cu un pelin,
dar, iar mă lași într-un necaz;
Opac rămâi la simțăminte
și iar vrei să-mi îngheți privirea,
dar fug de-ndată în speranța
că-ți voi trata nemulțumirea.
Și versuri pline de dorință - ți le mai scriu încă o dată,
dar tu te scalzi în neștiință,
iar eu rămân dezordonată
și în neant plutim acum...

8 februarie 2021

𝐆𝐫𝐚𝐢𝐮𝐥 𝐯𝐞𝐫𝐬𝐮𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫
Dorințe neîmplinite, dimineți dezordonate și gânduri mâzgălite pe hârtie...🥀
~𝑷𝒆𝒓𝒔𝒆𝒑𝒉𝒐𝒏𝒆
Sursa imaginii: Pinterest

Și va mai fi...

Și curg emoțiile șiroaie

Candela de veghe

Mi-e straniu de mine,
de cugetul uitării zilei
de ieri - agonie;

Mi-e straniu de cântul
privighetorii din septembrie,
de toate-acele sentimente
de mândrie înșirate-n
caracterul fără scrupule
și adunate de timpurii
topaze ale minții, ce pribegește-n
căutarea locului pierdut.
Mi-e straniu de ziua în care
voi regăsi copilul de odinioară
și felul său frumos de a zâmbi,
de clipa în care mă voi lepăda
de tine și de universul tău nemărginit, ce mă ținea captivă, inconștient,
dar mai ales,
Mi-e straniu - căci, în absurditatea mea - te-am înțeles...
Mi-e straniu de zi,
ba mai mult de noapte,
căci strajă-mi stau
ceasurile târzii - și veghe,
numai șoapte, umbre și fapte iluzorii,
din neîntoarse vise tragice cu vrăjitorii.
Mi-e straniu de ora de aur - de hora Soarelui,
mi-e straniu de Luna făr' de cusur
ce se-nvârte împrejur,
și ce va cotropi lumea dulcelui...

18 ianuarie 2021

𝐆𝐫𝐚𝐢𝐮𝐥 𝐯𝐞𝐫𝐬𝐮𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫
Din amănunte care m-au înfricoșat, au luat naștere aceste versuri ale straniului. Combinând sentimente din prezentul trecut și speranțele pentru un viitor mai bun, poemul reprezintă esența sufletului.
~𝑷𝒆𝒓𝒔𝒆𝒑𝒉𝒐𝒏𝒆
Sursa imaginii: Pinterest

Ea

Ceruri, omagii și stele,
natură de moarte și buze pe piele...
Din miez de univers deschis
te-ai coborât până-n abis;

Acolo, ai văzut o "ea",
ce-n brazde mov se îmbiba,
și răni adânci - le alina,
cu vii întorsături de...nea.

Din tâmplele-i suave, dulci,
se scurge magmă aurie,
și-n astă iarnă timpurie
n-a mai rămas pic de furie.

Umbre de lună ce-i prinsă de coate
renaște priviri de roșu-ncordate,
și tainice disprețuiri revarsă
în lumea somnului - neîntoarsă...

20 ianuarie 2021
The three ages of woman - Gustav Klimt

𝐆𝐫𝐚𝐢𝐮𝐥 𝐯𝐞𝐫𝐬𝐮𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫
În acest poem am vrut să surprind grijile pe care le poartă o mamă pentru copiii ei. Fiind conturată cu nuanțe simboliste, poezia face trimitere, într-un mod subtil, la estetica urâtului.
~𝑷𝒆𝒓𝒔𝒆𝒑𝒉𝒐𝒏𝒆
Sursa imaginii: Pinterest

Moștenirea

Antet al exteriorizării istorice
Pentru început, o mică povestire despre trecut...

E-o lume plină de mister și ură,
iară din veacurile ce-au trecut,
ce am aflat noi, oare, până acum?
- minciuni, vise și-ascunzișuri,
deochiuri și aventură,
moșteniri lăsate-n urmă,
gesturi cu efect de turmă.
Putredă-i miasma trecutului,
și ceasul veșnic...doar un dor
ce se învârte liniștit cu un ticăit defectat,
și cel care ne-a intersectat.
Din aprinse veacuri ce-au trecut,
- lumina lor încă scânteiază -
a mai rămas fărâma de răzmeriță
ce se trezește-n noi,
și evadează-n diverse forme;
Ea poartă-amar trecutul mult prea dur
lipsit de orice compătimire,
căci el, la rândul lui, a fost plin de pătimire.
Și-ntortocheat cum te-am aflat,
prezentul nu se mai rezumă
decât la clipe în deriva
păcatului care m-amuză.
Căci lumea-n care am trăit
m-a alungat, m-a înrăit,
și din trecut am să renasc
și am să-l țes pe un damasc.
Trecutul - izvor al pribegirii,
pe aripi dulci, trandafirii,
își poartă muzele infame,
- oareșicare bolșevice madame;
le poartă-n pagini dintr-un vis.

1 februarie 2021

𝐆𝐫𝐚𝐢𝐮𝐥 𝐯𝐞𝐫𝐬𝐮𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫
Fiind pasionată de istorie, am decis să scriu această poezie care face referință la trecutul zbuciumat al neamului românesc.
~𝑷𝒆𝒓𝒔𝒆𝒑𝒉𝒐𝒏𝒆
Sursa imaginii: Pinterest

Amor fati

De ce luminează stelele noaptea? din amor...
Vei spune că sunt lipsită de dor...
de dorul meu, de dorul tău,
de dorul ei, de drumul rău...
Însă, călătorind prin gândurile tale,
am realizat că sentimentele mortale
erau, de fapt, bine-inscripționate
în sufletul tău...
Ei, haide...nu fi chiar atât de abătut;
îți voi zâmbi în nonsensuri deșarte,
dar le vei uita pierdute-ntr-o carte;
știi...? ce va urma?
Agonia ta...
ultime ceasuri de înfrângere...
te voi picta morbid în culorile toamnei;
pe albe fire de mohair îți voi țese buzele sângerii și ochii cafenii...
dar nu se mai termină oare...?
călătoria mea prin visele tale mârșave, alb-negru captate ?
Agonia ta...
mă ține captivă-n lumea care m-a respins...
Agonia ta...
mă frânge-n bucăți furate dintr-un vis...
Agonia ta...
îmi aducea cândva speranța...
cândva...

2 februarie 2021

𝐆𝐫𝐚𝐢𝐮𝐥 𝐯𝐞𝐫𝐬𝐮𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫
La miez de noapte mă mai las purtată de sentimente învechite ce mă duc pe tărâmuri total nerealiste...
~𝑷𝒆𝒓𝒔𝒆𝒑𝒉𝒐𝒏𝒆
Sursa imaginii: Pinterest

Din gheara timpului

Străjer din vechi și-umbrite vremuri
privești peste cumplita lume,
șiret, tu cauți doar un nume,
și din adâncuri te cutremuri.

Un plânset ce răsună-n zare
sfâșietor, el te atrage,
te cheamă și te strigă tare,
tu-l înconjori cu nerăbdare
și rece-i suflul gurii mici...

Aștepți grozav să dai năvală,
asupra lui să năpustești,
dar glasul care te-nfioară
te face să te răzgândești;

Și astfel aripile-ți deschizi
și-n alte dimensiuni tu zbori,
te-ntorci în veacuri cu marchizi
căci plânsul nu vrei să-l omori;

Cutreieri printre 'nalte trestii,
peste lacuri și prăpăstii,
îți cauți locul drag în care
scumpul plâns să îl alini...
și-o floare care zace tristă
pe-o stâncă aspră, părăsită,
îi prinzi de drag și îți învingi
frica ce te-a prins în chingi;

Căci după veacuri din viitorul
care avea să-ți joace feste,
tu te-ai întors, rătăcitorul,
să-ți judeci vechile proteste;
și doina ce o cântă-acum
micuța ființă pătimașă,
e despre-o fată și un fum
ce s-au schimbat într-o fantasmă,
iubindu-se atât de mult...

7 februarie 2021

𝐆𝐫𝐚𝐢𝐮𝐥 𝐯𝐞𝐫𝐬𝐮𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫
O întoarcere la "rădăcinile" problemelor viitorului, urmată de nelipsita apariție a iubirii și un final tragic ce transformă toată povestea într-o doină.
~𝑷𝒆𝒓𝒔𝒆𝒑𝒉𝒐𝒏𝒆
Sursa imaginii: Pinterest

Gând aprins

Infuzie în suflul tău,
descrești latent în ochii ființei
și-n dansul tău andante-ți pierzi
fapte, voci și cunoștințe...

Și-ți zace gândul pe pereți,
se cațără și se ostoaie,
se tânguie, se lămurește,
lasciv se-agață de o foaie...

Căci vorba nu și-o mai găsește
de pe-ntârziate chipuri,
se intrigă, se-njosește,
se îngroapă în nisipuri...

15 februarie 2021

𝐆𝐫𝐚𝐢𝐮𝐥 𝐯𝐞𝐫𝐬𝐮𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫
Când gândul nu mai vrea să tacă în ceasurile cele mai târzii, stiloul mi-e și prieten, dar și inamic. Versuri scrise pe hârtie, în speranța liniștirii și organizării gândurilor de la miezul nopții.
~𝑷𝒆𝒓𝒔𝒆𝒑𝒉𝒐𝒏𝒆
Sursa imaginii: Pinterest

Parafrazând insomnii

Apel către ființa din spatele gândurilor

Apel către ființa din spatele gândurilor zgomotoase...
Când simți cum nodul gâtului
te strânge
și crezi că șanse nu mai ai,
din golul nopții te trezește,
te atrage în păcat;
Când patimile ți se-ntorc
și memorii deopotrivă,
ridică-ți chipul din al morții
ceas aprins de necuviință.
Fiind alungată,
în spatele gândurilor nestăvilite,
tu, ființă, nu ești decât om
și fapte
și iubire...
Și patimi, câte-ai suferit,
tu, mică ființă,
și doruri
și cuvânt cumplit,
oare cât ai mai iubit,
săracă ființă...?
Din visurile de melanj - tu ai căzut,
în al umbrelor tărâm - te-ai refăcut;
Deci, ființă, cum să te mai las
în grozăvia ce-are loc în mintea ta?
Nu-mi spune că e în zadar,
căci amândoi știm că nu e...
Nu-mi spune că nu am habar,
ci dă-mi un nume;
Tu, ființă,
ceasul care-l așteptai a și sosit,
ridică-te,
iar cu-al tău firav chip
folosește-acest răstimp,
și rămășiță de trecut,
tu, ființă...
...........................................................................
Te strig pe tine, ființo,
care n-ai avut curajul
să-ți arăți fața
din spatele gândurilor;
Te strig, deci, acum
să te ridici
din al penumbrelor tărâm...

6 martie 2021

𝐆𝐫𝐚𝐢𝐮𝐥 𝐯𝐞𝐫𝐬𝐮𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫
Invocarea ființei ce se ascunde în spatele gândurilor - suflet prins in chingile unor compromisuri fără rost.

~𝑷𝒆𝒓𝒔𝒆𝒑𝒉𝒐𝒏𝒆

Sursa imaginii: Pinterest

La solitude

Pe unde-ți rătăcești simțămintele acum?
pașii desculți ce te-ndrumau nebuni,
au devenit motivul sechestrării tale din prezent;
Pe unde ți-ai uitat păcatele,
dar strigătele
și șoaptele?
Prin ce viduri te mai ascunzi?
Ce ofuri și dorințe mai acuzi?
Ce amintiri ai capturat?
Ce gânduri somnul ți-a furat?
........................................................................
Clipele de tăcere ce-au fost martore firelor rebele,
în cele din urmă s-au risipit
lăsând sufletul nemărginit
și umilit,
iar însemnările de pe hârtie
nu mai aveau altă însemnătate
decât oboseala din cuget,
din fapte,
și vorbele...
nenumărate, vorbele,
ce căutau capătul celeilalte jumătăți pereche,
s-au prăpădit și ele, timid...
..........................................................................
Pe unde-ți mai rătăcești simțămintele acum?
undeva, departe,
ascunsă-ntr-un gând,
mai zace o liniște de mormânt
ce-așteaptă zadarnic
zbierătul spre absolut;
Și-n ce suflet ți-ai mai făcut culcuș?
Ce cuvânt ai mai lăsat nespus
din teama cruntului de viață...
o speranță,
o siguranță...
Chemarea sinelui interior,
e, din nou,
o potrivire ce m-atrage către tine,
după zile-ntregi de umbră
și de sobră-nmărmurire,
în speranța evadării
din vidul rece, 'negurat,
ce este acum pecete
peste buza tremurândă
și flămândă
de natură,
se află o caricatură
a omului ce obișnuiam să fiu...
...........................................................................
În solitudine mă răscumpăr și martor lucrului acesta-mi e natura...

2 aprilie 2021

𝐆𝐫𝐚𝐢𝐮𝐥 𝐯𝐞𝐫𝐬𝐮𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫
Solitudine... Un amalgam de sentimente ce prind glas după miezul nopții. Acest poem cuprinde atât locuri și amintiri dragi mie, cât și persoane și acțiuni ale unui timp trecut. În încercarea de a evoca relația dintre suflet și natură, poemul cuprinde diversele zbuciumări ale eului interior într-o manieră simbolistă.

~𝑷𝒆𝒓𝒔𝒆𝒑𝒉𝒐𝒏𝒆

Sursa imaginii: Pinterest

Pentru cel ce și-a pierdut simțirea

În ceasurile nopții ce te țin captiv
sufletul aripile-și înalță,
având o ultimă speranță,
căutând alinare rănilor amare;

* * *

Și credem că avem timp,
dar când fragmentele zilelor trecute
se transformă în cenușă,
mai credem, încă,
în netimp.

Când veghea nopții ne apasă
adânc, pe șira spinării,
priviri din trecut ne urmează
și, traversând lumi necunoscute,
simțurile se deteriorează,
pierzând astfel
cea mai importantă legătură
- dintre om
și natură...

* * *

La moartea astrului meu
voi privi cerul încă o dată,
Iar recele din calmul nopții
- o urmă de praf;
se revarsă...

Numai atunci voi renaște,
legându-mă strâns de natură.

23 aprilie 2021

𝐆𝐫𝐚𝐢𝐮𝐥 𝐯𝐞𝐫𝐬𝐮𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫
Om și natură...
Această legătură pălește azi din ce în ce mai tare. Singurul lucru ce ne mai leagă de natură e nevoia de evadare din problemele vieții de zi cu zi.
Versurile scrise sunt un îndemn spre a nu părăsi eul interior și adevărata natură a omului. Chiar dacă uneori rămânem captivi în lumea vitezei, nu trebuie să uităm niciodată de unde am pornit.

~𝑷𝒆𝒓𝒔𝒆𝒑𝒉𝒐𝒏𝒆

Sursa imaginii: Pinterest

Anamneză

Când cerurile se deschid
și visele din praguri se coboară,
întind mâna să le prind,
dar printre gânduri se strecoară;
și astfel, degetele-mi le petrec
prin cârlionții grizonați,
când gândurile-n valuri trec
și ochii-ți sunt neînduplecați;

***

amprentele tale
ce proaspete ard
pe pielea mea albă,
renasc în hazard
și-n râuri de sânge
pătează timid
firul de iarbă;
și norii de noi
ce-mi plâng de prin minte
subtil se revarsă,
se-aștern în morminte
și-n veacuri veghează.

***

Din plânsete și fiori
doar câțiva aburi mai au curajul să renască,
și timpul care l-am pierdut acum
e timpul viu din altă viață;
....................................................................

La închiderea cerurilor, abruptă,
doar aburi mai rămân din noi
și prafuri de lut ce se lasă greoi,
pecetluiesc eterna Sa luptă.

29 aprilie 2021

𝐆𝐫𝐚𝐢𝐮𝐥 𝐯𝐞𝐫𝐬𝐮𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫
Anamneză...amintiri din altă viață, ce-mi tulbură visele scurte din orele dimineții.
Versurile citate reprezintă o confesiune a trecutului către prezentul unei persoane ce-mi pare cunoscută din vremuri târzii.

~𝑷𝒆𝒓𝒔𝒆𝒑𝒉𝒐𝒏𝒆

Sursa imaginii: Pinterest

Sacrul și profanul

Ziua - agitație mută, nestăpânită,
Noaptea - plină de insomnii parafrazate
în gânduri nenumărate
și duium de crâmpeie înstelate,
martore atrocităților create
încă din fragedă pruncie.
Dorind arzător să acapareze
și gânduri și neguri,
cârlionții nestăviliți, desprinși din altă lume,
mângâie duios mâna de lut
și-n strigăt mut
te socotești a fi răpus de universul infinit...
Căci, din subconștientul nopții
cazi pradă lumii sorții
și deznodând grav și grăbit
nenumărate neajunsuri,
concluzionezi un singur lucru:
aluziile comportamentelor de înțeles
sunt azi,
doar iluzii păstrate din zile de ieri.

Dar, la finele ceasului târziu,
găsește lucrul ce te ține încă viu...

4 mai 2021

𝐆𝐫𝐚𝐢𝐮𝐥 𝐯𝐞𝐫𝐬𝐮𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫
Diferențele dintre ființă și neființă, întrebările ce ne încearcă în ceasurile de neputință sunt, de fapt, lucrurile care ne apropie de cunoașterea sinelui și dobândirea "liniștii".
~𝑷𝒆𝒓𝒔𝒆𝒑𝒉𝒐𝒏𝒆
Sursa imaginii: Pinterest

Întoarcerea subiectului la cele de trebuință...

Un aforism al ambianței
ce te ține strâns-legat de mine,
o mărturisire
a cuvintelor, a faptelor și gândurilor;
dezamăgire...
Un univers al misticismului primitiv
și al osiilor ruginite,
dacă-mi vei permite
să îți mai găsesc scuze
în locul răsfrângerii obtuze
spre o altă viață;
O năpastă a cerului gri...
mai așteaptă
să-ți ridici privirea
ce poartă pe creștet cununa
vieții din trecut;
iar glasul tău ce strigă-acut
va pecetlui întoarcerea violentă
ce trupu-ți va răsfira
peste firele de iarbă
acum sângerii...

14 martie 2021

𝐆𝐫𝐚𝐢𝐮𝐥 𝐯𝐞𝐫𝐬𝐮𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫
În eul lăuntric se zbat felurite nemulțumiri, dar când și ultimul gând îți dezamăgește firea, ce faci?
Probabil te întorci la originea problemei,
deznodând fiece fir din gândire...
amuțind la câte-o fărâmă de iubire...
~𝑷𝒆𝒓𝒔𝒆𝒑𝒉𝒐𝒏𝒆
Sursa imaginii: Pinterest

La ceasuri târzii și reci

E liniște,
în ceasurile cele mai târzii,
când golul din suflet acaparează
cele mai pustii amintiri;
E liniște,
iar răceala nopții îmbrățișează,
într-o nesfârșită contemplare,
trupul ce-și ațintește ochii
asupra unui tavan plin de gânduri...
E liniște...
și-n ceasurile cele mai târzii
numai gândurile mai zbiară
pe unde înalte;

E liniște...
și-n liniște simțim...

11 mai 2021

𝐆𝐫𝐚𝐢𝐮𝐥 𝐯𝐞𝐫𝐬𝐮𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫
Răceala nopții aduce, odată cu venirea ei, atât contemplare, cât și liniște...
Dar,
când gândurile sunt mai puternice
decât calmul nopții,
ne mai rămân doar simțirile...
Și-n liniște simțim...
~𝑷𝒆𝒓𝒔𝒆𝒑𝒉𝒐𝒏𝒆
Sursa imaginii: Pinterest

☙Ethereal❧

Poetry in English

Ode to Persephone

When the pomegranate seeds will touch the ground,
Then, you will reveal all your contradictions,
Then you will embrace the truth...
When quick steps will reach the path
And your hair will be naughty,
Then, you'll understand your role.
Goddess of darkness,
How sinful your wish...
Your hand twists for darkness,
Your lips - full of mist;
You whisper his name
Then lit up the flame!
Your eyes - full of bloom
Don't bother the doom
Where you arrived...
The land of the dead - where you fell in love,
While the rotten rose has sprouted his thorns
You wished for some other kind of peace,
You craved for his darkness, Persephone...

When the shadow of the dark shore caresses your face,
Then you'll become,
Persephone,
Then you'll become the queen of the dead,
Bride of Hades.

April 15, 2021

~𝑷𝒆𝒓𝒔𝒆𝒑𝒉𝒐𝒏𝒆
Image source: Pinterest

OH HEY, FOR BEST VIEWING, YOU'LL NEED TO TURN YOUR PHONE